Adică Emil Boc, şef al Guvernului României de aproape doi ani de zile, a aflat care este sistemul generalizat de plată din două ministere (Finanţe şi Muncă), Casa de Sănătate, Vamă sş Garda de Mediu, plus primarii, adică de prin toate instituţiile care taie amenzi, abia dupa izbucnirea scandalului. Adică premierul incornorat de subordonaţii săi nu ştia ce ştia tot satul.
Preşedintele pretinde că ştia de stimulente de vreo două luni, (cum de l-o fi avertizat atunci pe premierul Tăriceanu în privinţa lor, după cum afirma, nu prea inteleg), dar n-a simţit nevoia să-i spună şi prim-ministrului. Traian Băsescu s-a dus direct la Sebastian vladescu cu care a dezbătut în contradictoriu subiectul, în secret faţă de Emil Boc.
Aşadar, neprihănit fiind de murdarele stimulente, Emil Boc poate ramane, în inocenţa sa, şef al Executivului, iar Traian Băsescu nu consideră ca ar avea vreun motiv să-i ceară demisia. Pentru aşa virginitate, preşedintele ii recomandă lui Mircea Geoană o centură de castitate.
Săracul Emil Boc! Dacă e să rememorăm doar declaraţiile prezidenţiale, premierul nu prea pare a şti pe ce lume trăieşte. L-au sabotat nu numai ministrii PSD, ci şi greii din propriul partid, dupaă cum a reieşit după întâlnirea din vară de la Snagov. Dar nu numai greii, ci şi slabii, căci, să-mi fie iertat, una e sa te “facă” un Blaga sau un Berceanu şi alta e să te ducă de nas un Pogea, adică mai pe româneşte, un neica nimeni din PD-L.
Dacă până şi el l-a lăsat pe Emil Boc cu degetul în gură, oare pe cine mai controlează Emil Boc? Pe secretare, pe femeile de serviciu, pe şoferi?
Lăsând ironia amară la o parte, dacă un premier nu ştie lucruri atât de importante, dacă este atât de uşor de dus de nas de oricine, ce-o mai căuta în fruntea Guvernului? Dacă în faţa propriilor miniştri nu are autoritate şi este jucat pe degete, cum să aibă autoritate în faţa poporului? Dar neştiinţa nu-i o scuză.
La Maternitatea Giuleşti, fostul director, dr. Bogdan Marinescu, ar putea face puşcărie pentru că n-a ştiut de priza defectă care a declanşat un incendiu devastator. Ca manager răspunzi şi de ceea ce nu ai ştiut, poate chiar în primul rând de ceea ce nu ai ştiut.
Am totuşi o îndoială în privinţa neprihănirii lui Emil Boc, cât timp în 2009 domnia sa declara: “în privinţa bugetarilor de lux, care şi-au dublat sau triplat salariile, prin sporuri şi stimulente, am un mesaj clar şi se leagă de un cântec ardelenesc: puşca şi cureaua lată, ce premii, stimulente şi sporuri aveaţi odată”. La ce stimulente se referea? Sau… aşa era rima.
În februarie 2009, Guvernul a adoptat HG 112 privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Naţionale de Mediu care reglementează şi stimulentele pentru angajaţii acestei instituţii. Despre stimulente s-a discutat cu reprezentanţii FMI încă din noiembrie 2009. Cum să nu fi ştiut premierul? De altfel, Traian Băsescu insistă pe o naivitate a premierului pe care Emil Boc insusşi n-o invoca.
Nu cred că preşedintele nu întelege în ce derizoriu cumplit iî aruncă pe Emil Boc. Cu Călin Popescu Tăriceanu s-a luptat şi în felul acesta l-a valorizat. Pe actualul premier iî tratează ca pe un copil uşor debil căruia din timp în timp îi ia apărarea, în locul căruia face anunţurile esenţiale, căruia nu-i spune adesea lucruri foarte importante şi căruia îi mai trimite înapoi câte o lege esenţială, minimalizându-l până la totala aplatizare politică.
De altfel, observăm că, atunci când vorbeşte despre potenţialii şefi ai PD-L şi despre potenţiali prezidenţiabili ai PD-L, Emil Boc este complet scos din cărti. Involuntar sau, mai degrabă, voluntar, Traian Băsescu i-a rezervat rolul sacrificatului, care să încaseze tot ce se poate încasa, cât trebuie să încaseze pentru ca apoi să dispară pentru a face loc unei noi echipe a relansării electorale.
Cine să fie noua echipa e greu de spus. Dacă ne raportăm la interviul acordat duminică la ProTV, Traian Băsescu pare a da semne de reconciliere cu vechea gardă a PD, mai precis cu Vasile Blaga pe care îl vede un foarte serios şi potrivit candidat la şefia partidului. Foştii săi protejaţi, în frunte cu Sever Voinescu şi Roberta Anasase, par intraţi într-un con de umbră. Singurul rămas în cărţi pentru o demnitate înaltă fiind Cristian Preda.
Traian Băsescu se distanţează uşor de tinerii pe care i-a promovat, dar despre care spune că a descoperit între timp că nu au suficientă experienţă de viaţă pentru funcţii înalte. Ca o coincidenţă, recent Vasile Blaga reacţionase dur la ipoteza unei prea mari ascensiuni în partid a nou venitilor “blogerişti”. Dar acelaşi defect, al lipsei de experienta, i-l găseste preşedintele şi Elenei Udrea, marea rivală a lui Vasile Blaga, pe care nu o vede şefă a PD-L şi, cu atât mai puţin, candidată la preşedinţia ţării.
Rămâne de văzut dacă această repoziţionare a fost doar un balon de încercare lansat de Traian Băsescu sau este cu adevărat noua sa strategie.
sursă articol